In milenarul sânge, nu-i pecetea morții
Căci Sfetnica domnie, Crăiasa a nopții
De virtuți in ode-i binecuvântată
Pseudonimă-n patimi: satiră blestemată
Izvor de bogăție veșnic revarsand
In calea celor ce o pomenesc in gând Adânc de smerenie insuflând in fire
Dăruindu-i clipei, o certă menire
Ea despletindu-și viața, o desăvârșește
La porțile Morții, umil timpul cerșește
Este Asfințitul, soră a luminii
Podul ce unește tărâmurile inimii